Omul care
sparge norii
January
20th, 2007, Liliana Petrus
Un terapeut tratează
neconvenţional mai multe afecţiuni, printre care cancerul, boala de rinichi,
reumatismul, discopatia.
 |
| Psihologul Dumitru Căuş, mare pasionat al chirurgiei
mentale |
Pe strada Tudor Vladimirescu, din
Galaţi, e o casă, la numărul 234, obişnuită. Nu se întâmplă fenomene
paranormale deasupra ei, nu curg tunete, nu o loveşte trăsnetul, mai mult sau
mai puţin din senin. Acolo îşi primeşte pacienţii, într-un spaţiu închiriat, un
terapeut. E, cum îi spune el, „cabinetul”. Aşa şi arată cele două camere, unite
printr-un holişor. Una e camera de primire, adică sala de aşteptare, cealaltă,
faţă în faţă cu prima, e cabinetul de lucru. Omul, Dumitru Căuş, şi-a făcut
faima ca „ăla care dispersează norii”. Îi trebuie, pentru asta, 3-5 minute. Un
post de televiziune local chiar l-a filmat în timpul acţiunii. Dar nu e asta
singura lui calitate, ci, mai mult, el tratează câteva afecţiuni importante.
„Convertirea“
Dumitru Căuş relatează cum a ajuns
să îşi dea seama că este „neobişnuit”: „În 1995 mi s-a întâmplat fenomenul,
pentru prima dată. Mi-am făcut patul afară. Era cald, foarte cald. Apoi, trei
zile mi-a fost rău. Am făcut analize. Nici un diagnostic, doar mi-era rău şi
rău.” După aceea, şi-a dat seama că s-a petrecut cu el o „transformare”. A
început, ulterior, să studieze forţa gândului. El este, de altfel, şi posesorul
unei diplome, este psiholog, ceea ce îi permite şi să îşi trateze clienţii.
Sigur că, în calitate de specialist „psiho”, îşi foloseşte şi puterea de
sugestie, de persuasiune. Dar şi-a „descoperit” şi propriile instrumente de
lucru: „Mi-am construit nişte ace speciale.” Acele (deşi nu este vorba despre
nişte ace propriu-zise, ci de nişte cilindri „bonţi” la capete, din metal),
care conduc un fluid bioenergetic. Dintre terapeuţii de astăzi, Dumitru Căuş
afirmă că „respectă cel mai mult pe maseuri. Este câte unul care e în stare să
te scoale din morţi”. Despre cancer, boală pe care o tratează cu succes, Căuş
susţine că e o boală cu „periodicitate” de şase ani, care, uneori, poate să
revină. El poate să trateze având rezultate favorabile mai cu seamă persoanele
care nu au făcut chimioterapie. Una dintre întâlnirile importante ale
terapeutului a fost cea cu Alexandru Mironov, căruia a apucat să îi facă, pe
viu, o demonstraţie a calităţilor sale.
Norilor de zăpadă nu le poate face
nimic, au o densitate prea mare
 |
De la “Sfarmă piatră” la “Sfarmă norii Galaţilor”...
|
Ca să se vădească, parcă, şi că
întâmplarea are un rol determinant, în viaţa noastră cotidiană, într-o zi,
mergând la Brăila cu trenul şi apoi întorcându-se, Dumitru Căuş a nimerit
într-un compartiment, cu un călător care a urcat de la Brăila. Din vorbă în
vorbă, Căuş i-a arătat norii pe geamul vagonului şi i-a spus despre
posibilitatea lui de a dispersa norii. Interlocutorul său l-a pus să
desfiinţeze un nor în formare. Necunoscutul avea o relaţie specială cu
Institutul de Meteorologie. Dumitru a ajuns la institut şi a încercat să îi
convingă pe cei din staff-ul meteorologilor de capacităţile sale neobişnuite.
Ei au râs, însă, şi nu au arătat nici o dispoziţie de a lua în serios o
asemenea reprezentaţie. „Făceau mişto”, îşi aminteşte omul nostru. Căuş
recunoaşte că nu poate desfiinţa norii de iarnă, cei „de zăpadă”. „Au o
densitate prea mare”, spune el. Dar, începând de primăvara, din mai, poate
acţiona asupra norilor care apar pe cer.
Dumitru Căuş are 55 de ani. Bolile
pe care le tratează cu succes sunt, mai ales, reumatologice. Dar şi de sistem
circulatoriu. Boli ale organelor interne. Hepatita de tip C. Ulcerul varicos. Boli
ale sistemului respiratoriu. Şi altele, mai multe. Una dintre condiţiile
tratamentului fast este, după cum spune terapeutul din Galaţi, ca să nu se
apropie de bolnavul de cancer. „Cancerul este boala cea mai dificilă. Este o
boală dementă, descreierată, agresivă, care vrea să distrugă organismul pe care
se aşază. În general, celelalte boli nu procedează la fel. Boala e o entitate.
Ea vine să ne locuiască şi să se simtă bine acolo, să se instaleze şi să o ducă
bine, să fie fericită în noua ei locuinţă. Numai cancerul este o boală nebună,
care îşi ucide gazda.”
„Instalarea unei boli o văd ca un
nor“
 |
Proceduri de chirurgie mentală
|
„La celelalte boli, de exemplu,
discopatie lombară sau hernie de disc, am rezultate bune, nu trebuie să te mai
operezi”, îşi anunţă el pacienţilor veştile bune. Tot aşa, herniilor inghinale
nu le poate face nimic, trebuie operate. La o prostată, însă, mai poţi lucra.
Se pare că e mai „receptivă”. Mai „de treabă”. Instalarea unei boli el o vede
ca un nor. „Vine de undeva”, zice el. Iar scheletul unei boli este întotdeauna
energetic. Acele mele „ard”, aşa obişnuieşte să spună. Ard premisele bolii.
Bolile din noi sunt numai din cauza noastră, aşa gândeşte psihologul gălăţean.
La început, se formează o „pietricică”. Un dereglaj. Debutul bolii coincide cu
un blocaj al circuitului energetic. Şi ele, bolile, se croşetează pe suport
etic. Prostata, de pildă, în 80% din cazuri, este datorată încălcării unei
porunci: „să nu preacurveşti”. Aceeaşi încălcare se pedepseşte, în multe
cazuri, la femei, cu cancerul la sân. Aşa că, dacă poţi să respecţi cele zece
porunci, asta-i o profilaxie dintre cele eficace. Bolile interne, îndeosebi
cele ale sistemului digestiv, se datorează lipsei de cumpătare.
Domnu’ doctor, m-am îmbolnăvit!…
 |
Proceduri de chirurgie mentală
|
Psihologul Dumitru Căuş şi-a
deschis şi un cabinet în Bucureşti. Acesta îl silea să vină de două-trei ori pe
săptămână în Bucureşti. Dar nu l-a ţinut mult timp. A observat că bolnavii vin
şi la Galaţi, unde are acum cabinetul, aşa cum veneau şi la Bucureşti. „Ce
pacienţi aveam acolo am şi aici” – a constatat el. Înainte de a se dedica
terapiei, „omul cu norii” a mai făcut două meserii. Una a fost de solist vocal
pentru muzică populară (are şi un CD cu înregistrări). Aşa şi arată, ca un
ţăran voinic, cu palme ca nişte lopeţi, mâini mari, spate zdravăn, de cărător
cu cârca, parcă, de sarcini, sarici şi nuiele. Un ţăran care, însă, a făcut
canto. Între 1973 şi 1982 a cântat cu/în Rapsodia Dunării. Apoi a lucrat în
sport, asta până la „convertire”, până în 1994. Tariful diagnosticului la
cabinet este de 30 RON, iar tratamentul unei singure afecţiuni 50 RON per
şedinţă. Programul de lucru este între 7.30 şi 11.00 dimineaţa, iar la el e
bine să te prezinţi cu o programare prealabilă. Eu şi corpul omenesc îl văd ca
un nor, zice „meteorologul bolilor noastre”. „Că oamenii vin la mine“, zice el,
şi spun: «Domnu’ doctor, m-am îmbolnăvit!». „Vezi“, zice el, „omul chiar
recunoaşte singur. Acest «m-am» spune totul. Eu singur pe mine m-am. Ce?
Îmbolnăvit. Păi vezi, singur îţi dai seama, le zic.“
„Nu vreau să umblu cu ursul, să
opresc ploile şi s-o fac pe Dumnezeu“
 |
Proceduri de chirurgie mentală
|
Peste toate astea, Dumitru Căuş
mai are şi darul povestirii. Tot ce-ţi spune sună frumos, se leagă de altceva,
vine de undeva, bate spre ceva anume. Dar, bineînţeles că eu, Toma
necredinciosul, vreau şi să văd. Mă întind pe canapea, desculţă şi cu faţa în
sus. Pentru un diagnostic al stării de sănătate. Că tot mi-am făcut analizele,
recent, la medicul de familie. Aşa că pot compara. Prin tălpi, apăsând cu
degetele mari de la ambele mâini, terapeutul nostru îmi „vede” toate hibele,
mai vechi sau mai noi. N-o să le înşir, ocupă spaţiu prea mult. Vă spun doar că
sunt aceleaşi depistate şi de medicina de laborator. După investigaţii
serioase, recoltare de sânge şi toate cele. „Şi cum faceţi? Vedeţi, aşa, prin
mine?” Râde, ca şi la celelalte întrebări care sună ciudat: „Mă concentrez, pur
şi simplu, şi-mi spun, în gând, că vreau să văd ficatul, de pildă. Şi chiar îl
văd, cu toate ale lui, bune sau rele.” „Şi când e de rău, cum vindecaţi, ce
faceţi?” „Pun mâinile de o parte şi de alta a zonei afectate, fixez ţinta, apoi
transmit un fascicul energetic, care se află în mine tot timpul, nu trebuie să
fac eforturi pentru a-l crea. Ca să-l dirijez mai bine, folosesc acele despre
care v-am vorbit. Pacientul simte că-l arde, că-l doare foarte tare, ceea ce
înseamnă că acolo se întâmplă ceva. Apoi, afecţiunea dispare, după una sau mai
multe şedinţe, în funcţie de cât de gravă este situaţia.”
 |
Proceduri de chirurgie mentală
|
Ce mi-a plăcut foarte mult la
vindecătorul nostru este faptul că el pare cel puţin la fel de uimit de
capacităţile sale ca şi noi: „Nu vreau să umblu cu ursul, să opresc ploile şi
s-o fac pe Dumnezeu. Dar aş vrea să înţeleg ce este cu acest fascicul, care e
natura lui. De asta am apelat şi la Institutul de Meteorologie. M-am gândit că
ei au laboratoare specializate şi că pot identifica şi analiza aceste unde. Ca
să putem vorbi despre ele ştiinţific. Să le copiem şi să facem aparate, dacă
fenomenul e de natură fizică. De vreme ce nimeni nu este interesat, rămân cu
explicaţia mea şi tratez bolnavi. Cred că Dumnezeu, în mila lui, a zis că-i dă
lu’ Căuş acest har şi o face el ceva cu asta!”
„Ia mai taci tu, că aici se lucrează
pe bază de concentrare psihică!“
Pentru bolnavii care se deplasează
greu, Dumitru Căuş încalcă regula cabinetului: „Chiar dacă nu-mi place, că
oamenii au paturi joase şi eu trebuie să stau în genunchi ca să-i tratez. O să
vedeţi, nu-i prea comod.” Am văzut, are dreptate. A stat în genunchi, câteva
ore, într-o casă de pe strada Andronache, din Bucureşti. După ce s-a trezit cu
noaptea în cap, duminica, să prindă primul tren din Galaţi. Pacienta
principală, Nadia Florea, cadru didactic în învăţământul superior, i-a făcut şi
o ditamai surpriza. L-a aşteptat cu un „bonus” de încă vreo patru pacienţi. Aşa
că ne apucăm de treabă. Terapeutul se spală pe mâini şi cere un pahar fără
picior, cu spirt, ca să-şi dichisească acele. Nadia se mişcă foarte chinuit,
are partea dreaptă, de la mijloc în jos, amorţită de tot. De-abia a ieşit din
spital, cu diagnostic de hernie de disc. I s-a propus o intervenţie
chirurgicală fără garanţii prea mari. Nu a acceptat, crede mai mult în metodele
domnului Căuş. A mai vindecat-o o dată, în urmă cu nişte ani, de discopatie
lombară. Aşa că iat-o, acum, dezbrăcată până la brâu, sub puterile
vindecătorului. O ia pe bucăţi. Şold, coapsă, genunchi, gambă, degete. Acele
sunt puse în nişte puncte anume. Pacienta ne descrie ceea ce simte. O durere
scurtă, care dă în arsură. Zona de lucru se înroşeşte vizibil. O altă pacientă
se uită ca la urs şi îşi dă cu presupusul. Gazda o pune la punct: „Ia mai taci
tu, că aici se lucrează pe bază de concentrare psihică!” Şedinţa a durat cam o
jumătate de oră. Când s-a ridicat de pe canapea, Nadia era alt om. Nu-i venea
să creadă. Se mişca normal, îşi simţea picioarele şi degetele, durerea se
risipise ca un nor.
„Ultimul doctor mi-a zis că mă
aşteaptă… pământul”
 |
Scurta relaxare dintre programări!
|
Pentru că este din breasla
noastră, a ziariştilor, adică, domnul C.C. doreşte să-şi protejeze identitatea.
În schimb, se declară de-a dreptul încântat de „serviciile” vindecătorului din
Galaţi: „Am avut o circulaţie venoasă deficitară care, cu toţi doctorii şi
medicamentele de rigoare, a dat în ulcer varicos. Partea proastă este că era la
gleznă, într-o zonă neoperabilă. Ultimul doctor care m-a văzut mi-a zis că sunt
în faza a şasea de ulcer varicos şi că după asta urmează… pământul. Eram
disperat. Un nepot, care s-a tratat la domnul Căuş, mi l-a recomandat ca pe
ultima salvare. Am încercat, că oricum nu mai aveam ce pierde. După vreo cinci
luni de tratament, ulcerul s-a închis şi de atunci sunt bine. Energia dumnealui
este chiar specială. Prima dată când mi-a pus un deget pe picior a fost ca o
arsură. N-am putut s-o suport. Mi-a făcut şi o demonstraţie de risipire a
norilor. E spectaculos, dacă nu vezi, nu prea poţi crede. De obicei, noi credem
doar ceea ce băgăm în gură. Păcat că autorităţile nu încearcă măcar să-l
studieze. Este un fenomen!”
Domnul Eugen Iordache a fost
director de bibliotecă. Acum este pensionar. S-a pricopsit, fără să ştie cum
anume, cu o hepatită cronică de tip C. Transmisibilă prin sânge şi greu de
vindecat, după cum se ştie. Regimul sever şi medicamentele nu au dat rezultate
grozave. Din vorbă în vorbă, a auzit de tratamentele domnului Căuş: „Am zis că
hai să o încerc şi pe asta. M-a tratat cu energia dânsului, dirijată printr-un
fel de ace, eu le zic andrele. După tratament mă simţeam mult mai bine. Dar
mi-am refăcut şi analizele, bineînţeles. Încărcarea virală HCV, aflată înainte
la 2.500 de unităţi, a scăzut până la 700. Nu mă întrebaţi cum, că nici eu nu
înţeleg. Ştiu doar că energia asta, sau ce o fi, chiar face miracole.”
Vezi postarea
originală, urmâd
link-ul:
foto Octavian Tibăr
